Posts

Omul în căutarea sensului vieții

Image
Îmi doream de multă vreme să citesc celebra carte a psihiatrului german Viktor Frankl, despre care auzisem atât de multe, dar cumva nu a ajuns la mine decât acum.

Ea a fost scrisă în 1945 și, de atunci, a avut 100 de ediții în limba engleză care au fost vândute în peste 3 milioane de exemplare, și a fost tradusă în peste 21 de limbi. Destul de impresionant.

Dar despre ce este această carte?


Despre experiența personală a medicului psihiatru german, de origine evreiască, Viktor Frankl, în timpul celor 3 ani petrecuți în lagărele de concentrare de la Auschwitz și Dachau. Cutremurător.

Dar, contrar așteptărilor, aceasta nu este o carte care să se axeze asupra ororilor naziștilor, autorul însuși afirmă că există suficiente lucrări care fac asta deja. El și-a propus, în primul rând, să redea experiența sa personală în lagăr, prin prisma filtrului său pur subiectiv și din condiția sa de prizonier, și apoi, să răspundă la o întrebare grea: cum de în condițiile acelea inumane, îngrozitoare, au…

Niciodată nu știi

Image
Niciodată nu știi. Dacă e bine. Dacă ai făcut bine. Dacă decizie pe care ai luat-o e una bună sau, dimpotrivă, o să o regreți.
Nu există garanții, nici rețete, nici previziuni 100% corecte.
Poți să evaluezi cât de bine și apoi să te lași pe mâna instinctului și a destinului.
De cele mai multe ori poate ieși oricum. Șanse egale. Bine și rău.
Reușite și lecții.

Doar timpul, în ritmul său implacabil, o să-ți arate fără sfială.
Ai să afli întotdeauna dacă e bine sau rău ce ai făcut.
O să se întoarcă tot ce ai dat.
Important e să înaintezi.

Îmi spunea o prietenă că nu înțelege îndemnul ăsta de a-ți învinge teama, de o depăși.
O înțeleg căci nici eu nu îl înțeleg.
Pentru mine soluția mereu a fost să trec prin ele. Cu teamă cu tot. Pregătită, nepregătită - oricum. Cred că oricum în cele mai multe situații, nu ești niciodată pregătit cu adevărat.
Feel the fear and do it anyway, citatul meu preferat.
A doua oară în aceeași situație, tot mi-e teamă dar știu că, la dracu, doar am mai făcut-o o da…

Florile de la mansardă

Image
Am terminat astăzi romanul ”Florile de la Mansardă” de V.C Andrews și voiam să vă las câteva impresii.

Nu mă așteptam să mă impresioneze așa de tare și nici să mă facă așa de curioasă. Mai ales că acțiunea începe cuminte și chiar într-un mod banal, care nu prevestește nimic din ceea ce urmează să se întâmple.

Între timp am aflat că există 4 (4!) romane în continuarea acestuia, fiind vorba de o serie căreia primul roman îi și dă numele. De abia aștept să îmi comand și să citesc (pe nerăsuflate): Petale în vânt, Spinii destinului, Semințele trecutului și Grădina umbrelor.

Despre ce este vorba? 
Despre o familie fericită, familia Dollanganger, din Gladstone, Pennsylvania, binecuvântată cu 4 copii: Cathy, Christopher și gemenii Carrie și Cory. Ei trăiesc împreună cu părinții lor iubitori și atenți, Christopher și Corrinne, pe care nu îi bănuiesc de absolut nimic rău. Aceștia sunt prezentați, la începutul romanului, ca o familie americană tipic anilor 50, cât se poate de înstărită și ferici…

Fata și marea

Image
Am terminat de curând romanul ”Fata și marea” de Maureen Johnson și m-am gândit să las pentru voi câteva impresii.

Inițial am fost puțin reticentă când am primit-o, pentru că părea o carte despre și pentru adolescenți, ceea ce nu este departe de adevăr, fiind chiar o carte de ficțiune young adult.

Cu toate astea s-a dovedit a fi o lectură bună și plăcută. V-am mai povestit aici că am avut această carte la mine în city-break-ul în Praga, împreună cu ”Fata care citea în metrou”, deci s-ar putea spune că am fost într-o excursie cu fetele 😁


Dar despre ce este cartea?

Personajul principal este Clio, o adolescentă tipică, puțin cam dramatică și destul de afectată de divorțul părinților. O întâlnim pe fată în momentul în care își începe vacanța de vară, îndrăgostită, cu un job nou, de care este foarte încântată, și cu toate planurile făcute.

Din păcate (sau din fericire?) planurile îi vor fi date peste cap de aventurosul ei tată, Ben, care îi promite o călătorie uluitoare în fascinanta Ital…

Fata care citea în metrou

Image
Auzisem de mai mult timp de această carte și tot dădeam peste ea când răsfoiam site-urile în căutare de noi lecturi frumoase. Până la urmă, la ultima comandă, m-am hotărât și am inclus-o pe listă.

Aceasta, de altfel, mi-a fost tovarășă în excursia mea în Praga (despre care am mai scris aici) de aceea am ales poza în care cartea se află alături de mâncarea grea și locală din Cehia 😁


Ca un fapt amuzat, cărțile pe care le-am luat cu mine au fost ”Fata care citea în metrou” de Christine Feret Fleury și ”Fata și marea” de Maureen Johnson, deci aș putea spune că am fost cu fetele în acest city-break 😋

M-am simțit chiar încurajată să citesc și în metrou și în alte mijloace de transport cât m-am plimbat prin Praga fiindcă am văzut mult mai puțini oameni cu nasul în telefoane și mai mulți oameni citind cărți, ziare sau reviste în timp ce călătoreau (da, nici eu nu mai știu de când n-am mai văzut pe cineva citind un ziar într-un mijloc de transport).

Deci, să revenim la fata care citea în met…

Iubire amară

Image
Am ales astăzi să vă povestesc despre un alt roman al autoarei Elena Ferrante (despre care am mai scris aici).

”Iubire amară” (L'amore molesto, în original) este romanul de debut al autoarei care publică sub acest pseudonim.


Plasat în Napoli, ca și alte romane ale sale, această carte explorează povestea și sentimentele Deliei, care se confruntă cu un episod foarte dificil în viața oricărei ființe umane, și anume, moartea mamei sale. 
Delia are peste 40 de ani și locuiește de mulți ani departe de mama ei, cu care toată viața a avut o relație ambivalentă, dulce-amară. Nefericitul eveniment o face să se întoarcă din Roma în cartierul sumbru al copilăriei sale și este silită să își reamintească scenele violente trăite în familie, copilăria marcată de abuz, sărăcie și groază permanentă. 
Ea află într-o zi că mama sa s-a înecat și, deși nu este foarte surprinsă la prima vedere, ea află detalii care o fac să pună totul la îndoială și să înceapă o adevărată cursă pentru a găsi și a potriv…

O lume mică

Image
E o lume mică
Și gurile noastre
S-au sărutat toate
Între ele.

A mea cu a lui,
A ta cu a ei,
A mea cu ale lor,
Sub cerul plin de stele.

Amantele tale, sunt fete
frumoase,
Ades ne ciocnim
Pe străzi sau terase.
Ne zâmbim înțelept
Si te strângem tăcut
Între-buzele mute
Ca pe-un secret știut.

Și iată azi ea,
Blondă și relaxată,
Se uită la mine
Nu foarte mirată.
O privesc peste masă
Și știu că ea știe,
Că stai între noi
Ca o mică stafie.

E o lume mică
Si gurile noastre
Se vor tot săruta
Toate intre ele,
Până ce, în lumină albastră,
Nu vom mai fi decât
Un pic de praf de stele.