Posts

Timp

Image
E ciudat că eu nu mă simt altfel.

Am o grămadă de amintiri, inclusiv din copilărie și îmi amintesc unele lucruri foarte bine. Iar cel mai mult îmi amintesc ce am simțit în unele momente. Sunt în continuare foarte vii în mintea mea.

Chiar am citit un articol în care se găsise explicația pentru care femeile au o memorie mai bună decât bărbații. Iar motivul era acela că femeile asociază totul cu o emoție. Iar când scrii cu emoție o amintire în sufletul și în memoria ta, este ca o dâră de neșters.

Mi s-a părut că are sens.

Și cu toate astea eu mă simt la fel. Mă simt ca mine. Doar că fac lucruri diferite, potrivite perioadei din viața mea.

În ciuda trecerii anilor, mă simt aceeași eu.
Ș totuși nu realizez că schimbarea și anii și-au pus și asupra mea amprenta. Nu realizez decât în momentul în care îi observ pe ceilalți.

Niște actori într-un film pe care nu-i mai recunoști.
Întrebi, cine e ăla? E Russel Crowe. Serios? Tipul ăsta în vârstă, masiv și cu burtă e Russel Crowe?! Când au trecut …

Minimalism

Image
Până acum vreo doi ani, nu știam nimic despre stilul minimalist și nici nu mă interesa prea tare.

Mă gândeam că el este doar un curent în artă, fără nicio legătură cu viața obișnuită, iar când mă gândeam totuși la minimalism ca parte din cotidian, îl asociam cu o cameră albă și goală. Deloc atrăgător, nu-i așa?

Desigur, în paralel, mă plângeam că sunt dezordonată, că nu am loc în casă, că nu găsesc nimic când am nevoie - dar nu făceam nicio schimbare. Nici nu îmi dădeam seama că se poate și altfel.

Totuși, în momentul în care am citit Magia ordinii, scrisă de japoneza Marie Kondo, despre care am mai scris și aici, mi-am dat seama că există și alte opțiuni și un alt fel de a trăi, în afară de cel pe care-l cunoșteam.

Am crescut, poate ca mulți dintre noi, cu ideea că trebuie să păstrez ceva ce nu folosesc, doar pentru că s-ar putea să îmi mai trebuiască într-o zi. Și am tot păstrat. Dar realitatea ne arată că ziua aia vine rar sau nu vine niciodată.

Asta este exact rețeta după care te …

Boy erased

Image
Am fost săptămâna trecută la Muzeul Țăranului Român, unde a avut loc deschiderea festivalului DaKino, deschidere în cadrul căreia s-au întâmplat multe lucruri frumoase, printre care și proiecția filmului Boy Erased.

Despre acest film voiam să scriu astăzi, pentru că deși a apărut în 2018, nu am avut ocazia să îl văd până acum.

M-a impresionat foarte mult, este un film emoționant, cu o distribuție de excepție, și un subiect foarte delicat.

Filmul urmărește povestea tragică a lui Jared Eamons (interpretat de Lucas Hedges), fiul unui pastor baptist (interpretat de Russel Crowe) și a soției lui, Nancy (interpretată de Nicole Kidman).


Jared era un adolescent normal, foarte așezat, care avea chiar și o prietenă, până când, ajuns la facultate, din interacțiunile cu un coleg de-al său, realizează că ar putea fi gay. Atunci când le mărturisește părinților această bănuială, tatăl său decide să îl înscrie într-un program în care se practică terapia de conversie a persoanelor gay.

Experiența în a…

Cine e Momo

Image
”Momo e o fetiță înfricoșătoare, care poartă numai negru și le spune copiilor să dea foc la casă”, i-a spus o fetiță de 6 ani mamei ei, când aceasta a întrebat-o dacă știe cine este Momo.

Dincolo de asta, Momo este un fenomen îngrijorător, și înfricoșător totodată, care se suprapune peste filmulețele de pe Youtube și Youtubekids sau chiar le trimite mesaje copiilor pe telefon, prin Whatsapp (da, au fost semnalate și astfel de cazuri). 

Pe lângă aspectul ei macabru, comportamentul lui Momo este de același fel. 


Apare cântând ”Momo o să te omoare”sau ”la noapte toți prietenii tăi vor muri” și alte astfel de lucruri deranjante și nepotrivite pentru copii. Și nu, nici copiii nici părinții nu aleg să vizioneze clipurile cu Momo, acest personaj ”intervine” în desenele animate obișnuite, după câteva minute și apare în ipostaze groaznice, de exemplu plină de sânge sau tăindu-și venele.
Mai mult (și lucrul care îi sperie pe toți părinții), Momo începe, chipurile în joacă, să le dea copiilor ”provo…

De ce nu cred în relațiile fericite de pe Facebook

Image
Recunosc că pe mine Facebook-ul m-a prins mai greu.

Deși am cont din 2010 (pe care l-am făcut ca să joc Farmville 😀), am început să-l folosesc mai mult din 2015 și mult mai mult în anii următori.

Abia atunci, foarte târziu, am realizat fenomenul relațiilor de pe Facebook.

Le știți, nu? Cuplurile alea cu poze perfecte, eventual postate și pe Instagram, cuplurile alea cu multe, multe, cât se poate de multe poze, și taguri la toate întâlnirile, toate ieșirile și din toate excursiile.
Cele în care se iubesc până la cer și înapoi și în care totul e grozav.

Când se ceartă pun poze sugestive cu citate triste, dar aia e altă poveste. O poveste pasiv-agresivă.

Vă spuneam că nu cred în cuplurile care sunt fericite pe Facebook. Cuplurile astea care împărtășesc mult. De multe ori, îți scriu pe Facebook cât de mult se iubesc iar la întâlnire sunt tot cu nasurile în telefoane, neacordându-și atenție decât virtual.


Am fost într-o relație foarte mulți ani, iar ea a început înainte ca Facebook să fie…

Tu ți-ai ales baba?

Image
Da, a venit și această perioadă din an, a venit primăvara și suntem deja în martie, chiar în săptămâna babelor.

Așa cum am mai spus și aici zilele trecute, îmi place la nebunie această perioadă care anunță sfârșitul iernii, instalarea vremii calde și a zilelor mai lungi. 

Dintre obiceiurile primăverii, preferatele mele sunt, desigur, Mărțișorul și Babele.



Dar ce e cu obiceiul acesta al babelor?
Babele reprezintă o tradiție românească și sursa lor este chiar Baba Dochia, care în calendarul roman reprezenta vechiul an.

Legenda spune că  Baba Dochia avea un fiu, pe Dragobete, care i-a dus acasă o noră împotriva voinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.  

Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a înc…

Abuzul este abuz

Image
Am ezitat mult timp să abordez subiectul ăsta, dar cred că este nevoie să o fac, pentru că acest fenomen îl putem observa frecvent în jurul nostru, așa că, uite, îmi fac curaj, și scriu despre asta în acest post.

Tindem să privim abuzul ca pe ceva ce nu ni se poate întâmpla. Pare departe. Pare în viața altcuiva. Pare că are legătură cu lucruri care nu au legătură cu noi: sărăcia, lipsa educației sau  un alt mediu. Ceva ce se întâmplă în afara caselor noastre frumoase și sigure.
Dar nu. Nu e așa.

Și tindem să credem că abuzul înseamnă doar abuz fizic.
Și nu e așa.


Când îi zici: ”prostule!”, e abuz. Verbal. Pare puțin dar îți distruge încrederea în tine, uneori cu consecințe grave și pe toată viața.

De câte ori n-am auzit insulta asta, cel puțin în copilărie? La colegii noștri, la prietenii noștri, de multe ori la, și de la, oamenii care trebuiau să ne protejeze: părinți, profesori, educatori.
Și știi de ce? Pentru că așa cum tu poate te gândești că nu e mare lucru, foarte mulți oameni …