Posts

Where you'd go, Bernadette (Unde ai dispărut, Bernadette)

Image
Vă povesteam mai demult despre ultima cărticică citită de mine, Unde ai dispărut, Bernadette, și vă spuneam cât de inedită a fost această lectură, cât de bine ticluită povestea și cât de plină de fantezie.


Așa că, foarte impresionată, am decis că trebuie neapărat să vă și filmul Where you'd go, Bernadette din 2019, pe care îl tot vedeam promovat intens la vremea lui. Zis și făcut.

Aș vrea să spun în primul rând că niciodată după ce am citit cartea nu mi-aș fi imaginat-o pe Cate Blanchett în rolul lui Bernadette. A fost cu adevărat o surpriză foarte plăcută pentru că, deși rolul poate părea mai țăcănit, Cate Blanchette îl intrepretează cu foarte multă grație și eleganță, conferindu-i multă demnitate și tărie de caracter personajului. Mi-a plăcut mult de tot jocul ei, a fost partea mea preferată din film, cu siguranță.


Intriga filmului
Bernadette Fox este o arhitectă care a avut o carieră foarte promițătoare dar s-a retras din lumina reflectoarelor în momentul în care a avut un eșec.…

E un mic secret (Guest post)

Image
Răzvan este un blogger pe care eu îl urmăresc cu mare drag și interes pentru subiectele utile pe care le abordează și pentru felul lui frumos de a scrie. Astăzi el a fost de acord să ne împărtășească...micul său secret. Enjoy!

E un mic secret ce urmează să vă spun… ... și în egală măsură este lucrul care mă face să-mi doresc mai mult de la mine în fiecare zi. E un fel de motto care a devenit, cu timpul, mod de funcționare.

Iar micul secret este că poveștile de succes se scriu la sfârșit.

Deși aveam potențial încă de mic copil, nimeni nu a știut să mă motiveze sau să mă ajute să-mi doresc mai mult de la mine, să mă facă să vreau să lupt! Depuneam minimul de efort și aveam rezultate peste medie, iar asta mă făcea să mă afund în comoditate mediocritate.

La școală, singurul profesor care mai reușea să mă motiveze cât de cât era profu' de mate, care s-a prins că dacă face mișto de mine în fața întregii clase sau dacă mă ocărăște puțin, îmi stârnește orgoliul și mă mobilizează... Dar n…

Emil Călinescu: Egalitatea dintre sexe … la vorbe!

Image
Emil este unul dintre bloggerii pe care îi urmăresc cu drag, așa că l-am invitat să scrie un Guest post pe tema egalității de gen. Ce a ieșit? Veți vedea în rândurile de mai jos. Atenție, urmează un articol amuzant și sincer despre bărbați, femei, egalitate și...fotbal feminin. Enjoy!

Egalitatea dintre sexe … la vorbe!
Despre egalitatea dintre sexe se poate vorbi la nesfârșit. Pe de-o parte, feministele susțin că femeile pot îndeplini absolut orice rol, orice funcție, pe care o dețin bărbații. Pe de altă parte, barbații susțin că anumite chestii sunt făcute prost de către femei. Mulți bărbați râd de soferițe, spunând că doar o femeie ar putea face asemenea greșeli. Alții râd de pasiunea femeilor pentru fotbal. Cea mai veche replică misogină în acest sens este cea legată de regula offside-ului: cum să vorbesc eu cu ea dacă nu știe nici ce e ala offside? Să nu mai vorbesc despre modul în care mulți bărbați privesc fotbalul feminin. O anomalie a naturii, o contradicție în termeni, o cacofon…

Despre divorț, numai de bine

Image
Un divorț este un lucru nasol. Știu, sună stupid ceea ce tocmai am scris, normal că este un lucru neplăcut, chiar din multe puncte de vedere, unele dintre ele pe care nici nu le-ai fi prevăzut înainte să ajungi acolo. Are impact afectiv, administrativ, financiar, emoțional și social. O da, mai ales social.


Cel mai mult mă deranja asta când treceam prin divorț, faptul că trebuia să dau explicații când nici eu nu știam exact ce e uraganul ăla care mi se întâmplă. Toate reactiile, de altfel binevoitoare, de "vai, dar ce s-a întâmplat", "Dar, vai, totul era așa de bine". Alte reacții au fost mai puțin amabile, multe dintre ele m-au făcut să mă simt fie de parcă aș fi comis o infracțiune, fie de parcă as avea o boală foarte contagioasă.

O colegă de muncă avea de completat niște acte sau ceva și voia să-mi știe formula de adresare. "Doamnă sau domnișoară, acum ce mai ești?". Asta mi s-a părut mai degrabă amuzant așa că i-am spus "Nu știu, bănuiesc că nu …

30

Image
Da, acesta este anul cu pricina, Anul Ăla, în care voi schimba prefixul. Am intrat deja în luna mea naștere așa că nisipul din clepsidră se scurge încetișor până în ziua în care voi împlini 30 de ani - și nu mai e deloc mult.

Sunt foarte entuzismată, de când a început 2020 am fost astfel, pur și simplu faptul că împlinesc această vârstă ”rotundă”, mi se pare foarte important.

Când eram puștoaică, mi se părea că la 30 de ani viața s-a terminat. Habar n-am de ce gândeam o asemenea enormitate, mai ales când cei din jurul meu îmi demonstrau permanent contrariul. Dar așa mi se părea, că atunci când faci 30 de ani, ești la marginea vieții și următorul pas te va arunca în gol. Nici nu puteam fi mai departe de adevăr.


Mi se pare acum o vârstă extraordinară.
Aș putea spune că e vârsta la care viața de abia începe. Oricum ar fi, mie mi se pare că, pe măsură ce anii trec, viața devine din ce în ce mai bună. Știu, am mai spus asta, o spun des, și încă nu m-am plictisit. Pentru că mi se pare adevă…

Concediu în vreme de Pandemie

Image
Întâmplător sau nu, săptămâna asta am fost în concediu. Era plănuit și am decis să îl iau. Până la urmă, puțin răgaz nu a stricat nimănui. De aproape 2 luni (dacă nu mai bine) lucrez de acasă, cam de când au început restricțiile și s-ar putea crede că nu este o mare diferență. Cu toate astea, eu simt că este.

Am norocul de a putea lucra în întregime de acasă și să nu fiu afectată aproape de loc. În aceste timpuri, chiar este un lucru important și sunt recunoscătoare pentru asta. Totuși, nu mi-e întotdeauna ușor iar despre provocările pe care le presupune lucrul de acasă, am mai povestit.

Așa că, deși nu era chiar momentul pentru concediu, săptămâna aceasta liberă a fost chiar binevenită. Am putut rămâne doar cu un singur job, acela de a îngriji de copil și casă. Iar ca în bancul cu evreul, măgarul și oile - chiar a fost mult mai bine acum.

În ciuda restricțiilor m-am putut bucura de lucrurile care îmi plac și vreau să împărtășesc cu voi o parte dintre ele.

Ador să citesc
Într-o  zi am …

Ultima zi

De ar fi azi
Ultima mea zi
Pe Pământ,
Aș spune
Mulțumesc, Doamne!
Plângând și râzând.

M-aș duce ușor
Și nu m-aș opri,
Și poate în zbor
Un nor m-ar primi.

De ar fi azi
Ultima mea
Zi
Pe Pământ,
Aș spune
Mulțumesc, Doamne!
Mă duc împăcată.
Azi am văzut soarele
Apunând roșu
Pentru ultima dată.

Am simțit în plămâni
Aerul tare,
Am simțit solul
Roditor
Sub picioare,
Am văzut
Păsările pe câmp,
Am auzit cățeii
Lătrând.
Am mers prin sat
Mirosind a fum
Și a lemn -
Pe înserat.
Azi mi-a zâmbit
Un copil
Și în brațe
Senin
Mi s-a așezat.

Așa că vezi tu,
De mă cheamă
Chiar azi -
Mă duc.
Sunt senină.
Doamne, mulțumesc
Pentru tot,
Eu merg
Spre Lumină.